Poiana lui Ştefan

A fost super la Braşov. Nu prea a fost zăpadă, a nins doar un pic într-una din nopţi. Nu am făcut foarte multe, în principal am lenevit şi m-am bucurat de aerul curat de acolo. Când m-am întors în Bucureşti am simţit de la coborârea din tren aerul poluat, fapt ce s-a manifestat printr-o criză acută de tuse măgărească.
Probabil că un pic mai încolo o să scriu un post despre Bobiţă, pisicuţa prietenilor mei, care este mortală.

Astăzi am fost la oftalmolog pentru un control de rutină. Toate bune şi frumoase. M-a pus la dioptron si la un alt aparat al cărui nume nu-l ştiu, mi-a verificat dioptriile şi a tras concluzia că miopia nu a mai evoluat. După toate astea îmi pune nişte picături în ochi şi îmi zice să aştept pe hol vreo zece minute. Cât aşteptam iese o asistentă şi îmi mai pune o serie de picături. Intru din nou, mă mai trece o dată prin aparate şi apoi îmi bagă o luminiţă în ochi ca să verifice retina.

Acum de-abia urmează partea cu adevărat drăguţă: soluţia pe care mi-a picurat-o în ochi era pentru a dilata pupila, ca să se poată uita cum trebuie la retină. Dar evident că are şi efecte secundare: pupila rămâne dilatată cam 5-6 ore. Aşa că cine orbecăia ca un liliac: eu. Distingeam formele, dar vedeam totul foarte neclar. Aşa că adio referate la CIA, pentru că nu vedeam aproape deloc ce scria pe monitor. Noroc că trebuie aduse câte două pe subgrupă, aşa că nu era neapărată nevoie să le fac eu.

În momentul în care scriu acest post, după mai bine de 6 ore de când mi-au pus picăturile, am început să văd cât de cât normal. Ceea ce înseamnă că nu mă mai împiedic de scaune prin casă şi nu mai dau cu capul de uşi.

Sâmbătă, în Parcul Tineretului, a fost o competiţie de snowboarding, cu toate că afară era soare şi destul de cald. Zăpada a fost adusă special pentru eveniment din Munţii Făgăraş, iar pentru a nu se topi a fost adăugat azot. Din moment ce organizatorii au considerat că în parc nu este nici o pantă pe care să se poată da participanţii la concurs, au recurs la o soluţie interesantă: concurenţii au fost traşi cu un ATV pentru a prinde viteză. Sunt curios dacă or fi văzut deluşoarele care erau pe lângă zona de concurs. Bine, adevărul e că participanţii ar fi avut parte de o oprire cam bruscă: în gardul de protecţie de la baza pârtiei.

De data asta nu am ajuns la faţa locului să casc şi eu gura, dar aştept următorul eveniment de genul ăsta, pentru că am înţeles că vor mai urma astfel de concursuri. Şi poate ajung şi pe la munte, să-mi rup genunchii şi fundul pe pârtie cu snowboard-ul.