Poiana lui Ştefan

Câtă gresie poţi să ai într-un apartament cu două camere (şi cât de nesimţit poţi să fii, dar asta deja nu se mai pune) astfel încât să trebuiască să spargi la ea timp de cinci ore, fără oprire, începând cu ora 9, sâmbătă dimineaţa (care pe la 12 s-a transformat în sâmbătă după-amiaza)? Ca să nu mai spun că vecinul meu prea-iubit (o fi acelaşi? după orar probabil că da) folosea un ciocan rotopercutor pentru a executa operaţiunea, iar concertul dat de el se putea auzi clar de la vreo trei blocuri distanţă.

Din nefericire pentru odihna mea, ăsta cred că este doar începutul. El este doar un deschizător de drumuri, după el vor urma o groază de artişti, adevăraţi virtuozi ai uneltelor care scot foarte mult zgomot.

Nu ştiu ce păsărici visau cei care au semnat când au semnat contractul pentru Mercedes-urile alea, dar au dat o groază de bani cam degeaba.

În timpul orelor de vârf nu sunt altceva decât o sursă sigură de nervi. Mi se par mult mai puţin încăpătoare decât cele vechi. În culoarul dintre scaunele din spate încape destul de chinuit o persoană, iar dacă trebuie să treacă două una pe lângă alta, să vezi atunci contorsionism. Scaunele parcă sunt destul de mari şi poţi sta în ele cât de cât confortabil, asta dacă nu te trezeşti cu câte un călător rătăcit prin braţe. Oricum, nu foarte multă lume se poate bucura de scaune pentru că sunt într-un număr destul de mic, iar dacă stai în picioare poţi experimenta cu succes senzaţia “cutie de sardele” în timpul orelor de “maximă audienţă”.

Poziţia taxatoarelor este complet aiurea. Dacă cele pentru cartele sunt puse cât de cât accesibil, pe lângă uşă, dacă ai făcut imensa şi ireparabila greşeală să-ţi cumperi bilet, va trebui să faci crowd surfing ca să-l poţi composta, mai ales dacă ai intrat pe la mijlocul autobuzului.

Şi acum ajung la partea cu adevărat interesantă şi deopotrivă dureroasă: lipsa aerului condiţionat. Unde le-a fost capul?!? Am intrat azi într-un 133 şi era să-mi vărs maţele din cauza mirosului de ghenă care era în el. Şi când te gândeşti că azi nu a fost foarte cald afară, îţi poţi doar închipui cum o să duhnească atunci când sudoarea va curge în valuri. Cu cât se încălzeşte mai tare afară cu cât devine mai “exotic” să călătoreşti cu autobuzul, pentru că nu ştii niciodată peste ce miros nou şi scârbos vei da.

Acum am şi eu o întrebare: cei care au fost de acord cu cumpărarea acestor autobuze au mers vreodată cu unul la o oră de vârf? Au idee cât de scârbos poate fi? Eu mă îndoiesc că a existat vreun moment în care să se înjosească ei într-atât încât să părăsească confortul Merţ-urilor lor personale pentru a simţi “mireasma” poporului.