Published by Ştefan May 31st, 2007 at 17:02
in Chestii trestii.
“Sunt REALITATEA şi am venit să te trezesc. Ai visat cam mult şi este timpul să-ţi revii în simţuri.”
Nu e prea plăcut când afli că lucruri pe care le credeai adevărate şi sigure nu au fost decât simple iluzii şi amăgiri. Cred că nu este om pe lumea asta care să nu se simtă câtuşi de puţin revoltat când simte că încrederea i-a fost trădată.
Dar, cu toate astea, viaţa merge mai departe şi nu are sens să-ţi plângi de milă (mai mult decât trebuie). Ai fost doborât? Atunci ridică-te, scutură-te şi mergi mai departe, preferabil fără să priveşti în urmă.
Habar n-am ce m-a apucat să “blogozofez”. Cred că vremea mohorâtă de afară este de vină. 
Published by Ştefan May 28th, 2007 at 22:00
in Chestii trestii, Amuzante and De-ale lui Bulă.
Astăzi am fost martorul şi totodată protagonistul unui miracol: am putut să trec pe lângă toaletele de la etajul I din corpul A fără să-mi dea lacrimile din cauza miresmelor incredibil de îmbietoare. Asta pentru că aceste miresme… dispăruseră! 
Motivul pentru care s-a produs acest miracol a fost faptul că cei de la Atlantis Film au avut nevoie de toalete ca locaţie pentru filmarea unui scurt metraj. Doar nu credeai că au fost curăţate fără să fie vreo ocazie specială, nu? Cum probabil ar fi fost cam dificil să filmeze cu masca de gaze pe faţă, conducerea facultăţii a hotărât să se suplimenteze raţia de detergent, ca să nu ne facem chiar de… substanţa aia al cărei parfum îţi gâdila nasul de fiecare dată când treceai prin dreptul toaletelor.
Sunt foarte curios cât o să absenteze mirosul, căruia deja îi simt, bucuros chiar, lipsa?
Published by Ştefan May 28th, 2007 at 21:45
in Amuzante and De-ale lui Bulă.
Călătoria cu metroul este aproape mereu plină de neprevăzut. Şansele să se întâmple ceva amuzat cresc dramatic dacă ai norocul să urci într-un metrou vechi în care staţia următoare este anunţată de conductor: poate nimereşti un conductor care este atât de obosit încât uită ce staţie urmează sau altul la care încă se mai simte în voce beţia din seara precedentă.
Astăzi, după ce m-am urcat în metrou la Politehnică, aud anunţul conductorului: “Urmează staţia Eroilor, cu peronul pe partea…”, moment în care anunţul s-a întrerup brusc, cu un păcănit produs probabil de comutatorul microfonului. Conductorul a vrut să închidă microfonul ca să-l întrebe ceva pe colegul lui, dar cum nu te poţi baza pe tehnologia asta învechită, microfonul a rămas deschis şi întrebarea a răsunat în întreg vagonul: “Pe ce parte e băh peronul?”. Nu a primit nici un răspuns, aşa că a dres-o singur în secunda următoare: “Urmează staţia Eroilor”.
Pentru a evita pe viitor acest tip de incidente, recomand dotarea fiecărei echipe de conductori cu câte o monedă, pe care s-o folosească atunci când sunt dubii. Mai există oricând şi metoda “la sigur”: “Urmează staţia X cu peronul pe partea pe care se vor deschide uşile”. 
Published by Ştefan May 27th, 2007 at 18:19
in Video.
Vremea de afară mi-a adus în minte piesa celor de la Spin, una dintre piesele care îmi plac foarte mult.
Published by Ştefan May 27th, 2007 at 18:04
in Aberaţia zilei, Amuzante and De-ale lui Bulă.
Uite-aici două lucruri care nu se prea amestecă bine. Fraza de mai jos, ale cărei corectitudine şi logică mă fac să cred că a fost concepută după foarte mulţi litri de licoare bahică degustată, tronează scrisă pe eticheta sticlei de Grasă de Cotnari, această “bijuterie a oenologiei româneşti“:
Originalitatea şi secretul acestui vin stă, în primul rând, în recoltatul târziu al strugurilor, când, datorită putregaiului nobil, mustul din boabe se concentrează foarte mult.
Ridicaţi paharele-n aer, cine nu-i agramat ca noi e un fraier!
Published by Ştefan May 27th, 2007 at 17:40
in Chestii trestii.
Acum câteva minute a început o furtună serioasă, prevestită de un concert de tunete destul de lung. Picăturile de ploaie erau mari şi sănătoase, aşa cum le stă bine unor picături care se respectă. Pentru câteva momente şi-a făcut apariţia şi grindina, probabil pentru a adăuga un pic de efect spectacolului.
Din casă este destul de plăcut şi liniştitor să priveşti ploaia căzând din cer, dar mă gândesc cu părere de rău la cei pe care ploaia i-a prins nepregătiţi şi pe care probabil că i-a făcut ciuciulete în mai puţin de un minut.
Dacă mai plouă încă jumătate de oră în acelaşi ritm susţinut, Bucureştiul se va transforma din nou în lac de acumulare şi bărcile vor fi din nou la mare căutare.
Published by Ştefan May 26th, 2007 at 13:30
in Chestii trestii.
Perioada asta este o perioadă extrem de aglomerată pentru mine şi, după cum probabil ai observat deja, nu am mai prea avut timp să mai scriu multe pe blog. De fapt aglomeraţia adevărată nici măcar nu a început, pentru că urmează să înceapă stresiunea cam în o săptămână.
Drept urmare, până voi avea din nou timp să respir normal, voi scrie pe blog în pauzele de aer, care nu se anunţă foarte dese.
Published by Ştefan May 22nd, 2007 at 10:35
in Aberaţia zilei.
În weekend am înţeles că au fost ceva probleme cu interfonul, s-au reclamat şi ieri dimineaţă trebuia să vină tipii de la service să vadă ce şi cum e cu dispozitivul. Când m-am întors seara acasă, mi-am scos tacticos cheile să deschid uşa de la intrarea în bloc. Întind mâna să-mi bag cartela în el de interfon şi, ghici ce? Unitatea a fost scoasă, din ea rămânând doar câteva fire care atârnau din perete.
“Ah, ce bine, l-au luat să-l repare.”, mi-am zis eu într-un optimism caracteristic. Trag de uşa de la intrare şi… surprize, surprize, era închisă. În momentul ăla am început să spumez intens, mai ceva ca Ariel şi Bonux la un loc, bombănind de zor retarzii din cauza cărora trebuia să înconjor blocul ca să intru prin spate.
Într-adevăr, există şi posibilitatea să deschizi uşa cu cheia, însă eu folosesc doar cartela pentru a nu fi nevoit să descânt încuietoarea aia de fiecare dată când vin acasă. 
Mai târziu am aflat că angajaţii de la firma de interfoane au fost totuşi grijulii şi s-au gândit la binele locatarilor, punând în practică o idee cât se poate de inovatoare în domeniu: au pus o piatră care să ţină uşa deschisă. 
Stânculiţa respectivă a rezistat eroic pe poziţii până când a intrat prima persoană pe uşa, moment în care a fost, cel mai probabil, eliberată din funcţia de “deschizător de uşi”.
Într-adevăr, soluţia găsită a fost mult mai simplă decât dezactivarea sistemului de închidere a uşii. Păcat că nu a fost la fel de eficientă. Încă o dovadă că România încă nu a depăşit nivelul epocii de piatră.
Published by Ştefan May 20th, 2007 at 23:45
in Chestii trestii.
Pe la ora 22 am intrat (cu o mică părere de rău) înapoi în Bucureşti. Sibiu este într-adevăr un oraş minunat. Dar, mai multe detalii şi poze vor veni în zilele următoare.
Ah, de votat am votat, a fost primul lucru pe care l-am făcut după ce ne-am cazat în Sibiu. 
Published by Ştefan May 18th, 2007 at 22:46
in Chestii trestii.
Mâine dimineaţă, pe la 7, o să pornesc în drum spre Sibiu, pe unde o să hoinăresc până duminică seara. Chiar aveam nevoie de o pauză, ca să mă relaxez şi să-mi limpezesc gândurile, destul de încâlcite zilele astea.
Comentarii recente