Welcome to the dark side. We have cookiez!
Azi noapte a fost prima noapte în care nu am putut să dorm din cauza căldurii, deşi temperatura nu a fost chiar aşa de ridicată ca în ultima perioadă. M-am foit de pe o parte pe cealaltă mai ceva ca un oscilator cu cuarţ până când, în sfârşit, pe la 5 dimineaţa a venit şi Moş Ene pe la gene.
Norocul meu a fost că la 6:30 a trebuit să mă dau jos din pat ca să ajung la examen, pentru că altfel poate chiar reuşeam să mă odihnesc. Şi nu am vrea aşa ceva, nu-i aşa?
Dacă tot sunt la capitolul desene animate, uite încă o animaţie scurtă care mi-a smuls un zâmbet.
Mâine, pe 29 iunie, este premiera oficială pentru Ratatouille. Filmul pare destul de promiţător, şi, cum eu sunt un mare fan al desenelor animate (ce ţi-e şi cu copii ăştia 
), ocupă un loc fruntaş pe lista de filme pe care trebuie să le văd. 
Mai jos sunt un nou trailer şi un clip de 9 minute cu secvenţe din film.
Astăzi “pufosul” mâncător de lasagna împlineşte 29 de ani. 
Cum ar arăta un miracol dacă Dumnezeu ar fi DJ?
Mi-a trimis Tibi azi un link spre un articol în care se vorbea despre colegiul în care am învăţat, şi anume Colegiul Naţional “Gheorghe Şincai”. Titlul mi s-a părut un pic cam neinspirat din start, dar am zis că poate don’şoara care a scris articolul are vreun motiv pentru care a plasat Şincaiul lângă Parcul Carol şi nu lângă Parcul Tineretului, care este la o aruncătură de băţ de colegiu.
Citind articolul am realizat că, de fapt, motivul ascuns pentru care s-a făcut schimbul de parcuri a fost, ţine-te bine, lipsa documentării. Surpriză? Nu prea. Se pare că din ce în ce mai mulţi jurnalişti/ziarişti/oameni din media scriu lucruri fără să le verifice corespunzător înaintea publicării. 
În plus, articolul este scris într-un mod foarte pueril, iar uneori ajunge chiar la graniţa cu penibilul. Cel puţin la partea cu “Puncte tari” am râs de m-am tăvălit pe jos. Într-adevăr, unul dintre motivele pentru care eu am ales să urmez Şincaiul a fost pentru că Gică Petrescu a atudiat acolo acum o căruţă de ani. 
De atunci probabil că 90% dintre profesori s-au schimbat, ceea ce face detaliul de mai sus cel mult un motiv de mândrie în cadrul serbărilor şcolare, nicidecum un motiv pentru care ai alege să urmezi astăzi acest liceu. Dar, în fine, ce ştiu eu, eu nu sunt ziarist.
O recomandare pe care i-aş face-o domnişoarei de la Evenimentul Zilei ar fi să înainteze o cerere pentru un dispozitiv GPS, în cazul în care va mai redacta vreodată articole în care va fi nevoită să menţioneze poziţionarea vreunui obiectiv. Sau, dacă bugetul Evenimentului nu permite achiziţionarea unui astfel de produs, să apeleze la o metodă mai învechită, dar la fel de eficientă dacă este folosită corect: citirea hărţii.
Acum vreo 10 minute a început să sune alarma de incendiu. S-a oprit şi apoi a pornit din nou de câteva ori. Cred că este vorba de vreun scurtcircuit sau ceva de genul ăsta, pentru că (deocamdată) nu simt miros de fum şi nu văd flăcări. Sper să fie doar o alarmă falsă, pentru că nu prea am chef să aflu cum se simte un mic pe grătar.
Later edit: Da, a fost o alarmă falsă. Am scăpat fără să fiu flambat.
În noaptea asta, pe la ora 22, am văzut un accident destul de tulburător pe podul de la Eroilor, în care au fost implicate o motocicletă şi un Renault Clio. Din ce mi-am dat seama, Renault-ul nu a acordat prioritate la schimbarea direcţiei de mers şi motociclistul s-a înfipt direct în el. Când am ajuns eu îl urcau pe şoferul motorului în ambulanţă. Era conştient, deşi după cum arătau ambele vehicule a fost un miracol că a scăpat cu viaţă. Mai multe detalii poţi afla pe forumul motociclism.ro.
…individului/individei care mi-a înscris adresa de email la toate listele de spam pe care le-a putut găsi. Chiar eram interesat de toate ofertele alea uimitoare care-mi sunt accesibile acum cu un singur click.
Până acum eram fericit că nu primeam absolut nici un email de spam pe adresa mea de la Yahoo!. Dar se pare că cineva este atât de supărat pe mine încât a vrut să-mi ia această bucurie, astfel încât de săptămâna trecută primesc în jur de 15-20 de spamuri pe zi. Norocul meu este că filtrul de spam de la Yahoo! reuşeşte să facă faţă cu succes situaţiei. Mai scapă câte un spămuleţ-două, dar astea se consideră pierderi acceptabile.
Vai, şi când mă gândesc câte oferte speciale am ratat înainte… 
Ce păcat (că piticul s-a-necat )…
Mi-am dat seama că nu suport aglomeraţia. Mă enervează îngrozitor să merg în coloană, după celelalte furnicuţe obosite şi plictisite care se deplasează cu viteza melcului rănit spre un loc unde ar prefera să nu ajungă niciodată.
La volan nu sunt la fel, dacă dau de un ambuteiaj nu încep să devin stresat, şă claxonez ca dementul, sperând că ceilalţi o să înceapă să zboare ca să-mi facă mie loc (am mai zis cât de mult mă enervează claxoanele?), ci mai degrabă stau şi aştept (cât de cât) cuminte. Dar, când trebuie să merg pe propriile picioare, devin iritat dacă sunt nevoit să mă deplasez cu paşi mărunţi, de pitic.
Aşa că, pentru a putea face faţă situaţiei, am adoptat un stil de mers în genul “Need for Speed”, cu depăşiri milimetrice şi schimbări bruşte de direcţie. Deci, dacă o să vezi vreodată vreun nebun făcând slalom printre “mergătorii” adormiţi, sunt şanse destul de mari ca acela să fiu eu. 
Ne vedem în traficul pietonal! 
Comentarii recente