Welcome to the dark side. We have cookiez!
În sfârşit am ajuns şi eu la Photowalk, de-abia la ediţia a 7-a (deşi mă chinui încă de la prima). Cei care ne-am strâns astăzi am fost Sorin, Lucian, TSK, iLL şi cu mine. Ţinta noastră pentru ediţia asta a fost 4tuning Festival, care s-a dovedit o dezamăgire totală.
Fotografiile mele poţi vedea în slideshow-ul din continuare sau în setul de pe Flickr. Continue reading ‘Photowalk #7 - 4tuning Festival’
Începând de astăzi revista digitală de fotografie Project PXL este disponibilă online. La acest proiect am participat şi eu cu câteva fotografii dintre care am văzut că au apărut în revistă 11. Imaginea de pe copertă îi aparţine lui Adrian Zanfir, iar cea de la cuprins am avut surpriza să văd că este una dintr-ale mele.
Poţi descărca revista ca să o răsfoieşti, iar fotografiile mele care au fost acceptate le poţi vedea în slideshow-ul care urmează sau în setul de pe Flickr.
Aştept să văd cât de popular va fi acest proiect şi dacă vor mai exista şi ediţii viitoare ale revistei. Continue reading ‘Project PXL’
De 1 Mai am făcut o excursie cu gaşca până la Braşov. Vreme a fost frumoasă, am fotografiat din plin, ca un veritabil mic japonez (am primit şi câteva apostrofări pe tema asta 
), iar distracţia a fost din plin. 
Aseară, uitându-mă din nou peste poze, mi-am amintit de o tehnică despre care am citit într-un articol scris de Alecs Stan: tilt-shift. Cum aveam câteva fotografii cu Braşovul văzut de sus, de pe Tâmpa, am editat două dintre ele urmând tutorialul. Ce a ieşit poţi vedea mai jos: imaginile lasă impresia că am fotografiat o machetă a oraşului.
Îmi plac mult rezultatele pe care le-am obţinut folosit această tehnică şi abia aştept să mă mai joc cu ea pe viitor.
Aveam de multicel ideea asta în gând (mai exact după ce am văzut ce a făcut Viru 
) şi în sfârşit astăzi am reuşit să o pun şi în aplicare. Este vorba de un experiment stop motion.
Nu sunt prea mulţumit de rezultat, mai ales că se observă schimbări măricele de lumină între ultimele cadre (se reflectă monitorul pe suprafaţa mesei, afectând un pic şi balansul de alb 
).
Dă click pe link-ul următor pentru a vedea ce a ieşit.
După cum am promis, pozele de la raliu.
Traseul a fost amenajat în incinta complexului expoziţional Romexpo. Cu ocazia evenimentului am făcut rost şi de primul meu ecuson de presă, necesar pentru a mă putea apropia suficient de pistă încât să fac nişte poze ca lumea.
În timp ce maşinile de la raliu alergau pe traseu, în parcarea de la Romexpo unii şoferi îşi încercau îndemânarea făcând drifturi pe zăpadă.
La startul ultimei ture am avut o mică altercaţie cu Gigi Agentu’ de la Force 1 care, pe lângă faptul că suferea de el, avea şi complexul agentului de pază (despre care voi vorbi probabil într-un post viitor). Pe Gigi Agentu’ ăsta cred că l-au ratat la testarea psihologică, pentru că era destul de evident că era posesorul unei imense colonii de pitici pe creier.
După surprinzătorul examen de azi de la ASC am dat o fugă cu Veli până la Mogoşoaia, unde am descărcat energiile negative cu degetul pe declanşatorul aparatului de fotografiat. Se pare, totuşi, că inspiraţia s-a cam lăsat aşteptată.
Ieri a fost o zi cu program intens. Din programul artistic amintesc următoarele: dat examen, alergat la bancă să iau noul card, mâncat la McDonald’s (am început să mănânc cam mult pe la “mâncare-rapidă” în ultima vreme şi am început să devin un om “cu greutate”), plimbat prin Herăstrău şi făcut poze la veveriţe (animăluţele), trecut pe la dentistă să-mi rerereîntregească zâmbetul, plimbat prin Herăstrău (din nou) şi făcut poze (iar), luat un milkshake de la McDonald’s-ul de la Unirii şi tras cu urechea la o discuţie amuzantă (subiect de post viitor), deplasat până la facultate pentru a lua rezultatele (a mai trecut încă unu’, au mai rămas trei) şi în sfârşit ajuns acasă după vreo zece ore de colindat şi aterizat direct în pat. 
Cu toate că a fost destul de obositoare, a fost o zi plăcută şi productivă.
Că tot am vorbeam despre “stabilitatea” BCR şi reclamele la fondurile de pensii. Mai jos poţi vedea ce am văzut şi eu pe terasa de la etajul 1 al clădirii unde muncesc, şi anume literele care formau la un moment dat sigla băncii aruncate ca nişte gunoaie. Asta cred că este dovada incontestabilă a stabilităţii acestei bănci.
Într-adevăr, nu am mai scris de mult pe blog, spre ruşinea mea şi (poate) părerea de rău a unora.
De ceva timp sufăr de o boală gravă şi foarte greu tratabilă: fotografia. Însă am început primul pas spre o ameliorare a “suferinţei”: am achiziţionat o camera foto. Alegerea mea a fost un Nikon D80 (la care visam de mult timp şi pe care l-am “botezat” Niko), pe care l-am “împerecheat” cu obiectivul de 18-70mm. Sunt deosebit de mulţumit de alegere, acum nu mai trebuie decât să învăţ la ce sunt bune toate butonaşele, să învăţ să compun o poză, să-mi dau seama ce setări de diafragmă şi timp de expunere îmi trebuie ca să nimeresc expunerea corect din prima etc.
După cum probabil ţi-ai dat seama până acum, fotografia este o boală nevindecabilă, dar pentru care există totuşi tratament.
Ţin să-i mulţumesc lui Veli, care m-a făcut să realizez că îmi place la nebunie (a se citi sunt obsedat) să fac poze şi lui Viru, care îmi mai dădea o doză de medicament lasându-mă să mă joc cu camera lui.
Mai jos ai câteva poze pe care le-am făcut sâmbătă în Herăstrău. Dacă mai vrei, vizitează contul meu de Flickr.
…am muncit prea mult. 
Poza este “împrumutată” de pe I CAN HAS CHEEZBURGER?, un site mortal de care am aflat de la puttycat. Săru’ gheruţele, putty, mi-ai dat remediul ideal antistres. Viitorul nu mai sună atât de ocupat acum, pentru că am pisicuţele astea haioase care să mă binedispună. 
Comentarii recente