Gata! Până aici! Nu se mai poate! O s-o vopsesc pe Codruţa cu vopsea fosforescentă. Poate aşa nu o să mă mai împiedic de ea noaptea când bântui(m) prin casă. 
Închipuie-ţi: întuneric + câine negru = un accident aşteptând să se întâmple. Cel mai nasol este când ies noaptea din bucătărie. Codruţa o ia mereu înaintea mea, dispărând în bezna din hol. După ce apăs întrerupătorul de la lumina din bucătărie şi se aşterne întunericul, eu trebuie să bâjbâi pentru ca nu cumva următorul meu pas să fie ultimul (oare poţi ghici pe ce ghem de blană neagră risc să calc?). 
Nu-i aşa că ar fi tare dacă aş avea un câine care să stralucească în întuneric? 
Bantuiri fara incidente!
Este destul de mare, ceea ce este o problemă când unul dintre picioarele mele se opreşte în ea, în timp ce restul corpului meu continuă deplasarea prin aer.